Dansând, uitând, visând

Oare când am uitat ce plăcut e să dansezi cu o bluză muuuult mai mare?

Oare când am uitat ce bine e să fluturi nişte mâneci uriaşe?

Oare când am uitat că nu avem nevoie de motiv ca să dansăm?

Oare când am uitat ce frumos e să te laşi purtat de aer?

Oare când am uitat să ne bucurăm de lucruri mărunte?

Oare când am uitat sa fim, să ne comportam şi să ne îmbrăcăm, pur şi simplu, aşa cum simţim?

Dar oare chiar am uitat?

Alegerea babelor

La început de martie, fiecare dintre noi ar trebui să îşi aleagă o babă. Nu am reuşit să fac acest lucru în nici un an. Este o decizie mult prea dificilă ;)). Din noua zile sa imi aleg o zi şi aşa cum este acea zi aşa va fi tot anul meu ... pur şi simplu până acum nu am fost în stare sa imi aleg o babă.
Dar anul acesta ... m-au ales babele pe mine. Au venit cu mâncărică la nepoata lor din Cluj. Sunt atât de norocoasă ca am asemnea bunici :). Babuţele mele dragi, Manana şi Buna Jeni:

Să trăiţi mulţi ani fericiţi, să fiţi sănătoase şi să mai veniţi în vizită, vă aştept cu drag!

142 km pe schiuri

Aproape că ajungeam la Oradea numai pe schiuri în 6 zile, deşi anul acesta vârsta şi-a spus cuvantul :p (adică am schiat mai puţin decât anul trecut).

Am schiat, totuşi, destul de mult :), încă mai schiez (azi noapte am schiat).

Aici sunt cei 142 km

Iar mai jos este o mică, mică parte din ceea ce am vazut şi ceea ce am simţit:

E atât de bine acolo, e atâta linştite ... este alfel, eu sunt altfel acolo ... Totul era mai simplu, toata existenţa mea avea un singur scop: să schiez prin aerul curat şi peisajul minunat, să stau la soare de câte ori aveam ocazia, să zbor ...