prietenie imposibila

Nu ne alegem prietenii adevarti ... ei ne aleg pe noi ... :)
Ne accepta neconditionat, se bucura cand ne vad, ne asculta, ne acorda tot timpul din lume; iar la sfarsitul unei zile mai putin bune, ei sunt cei care cu o singura atingere ne fac sa zambim.
Da! Vorbesc de cei mai buni prieteni ai omului.

Mia si Mira - cele mai bune prietenute, atat de speciale pentru mine, atat de bune cu mine, cu noi ...

Dar ce pot sa fac cand aceasta prietenie nu mai poate continua?
Incerc sa fac sa mearga ... incerc ... incerc ...
Sper ... sper... sa gasesc o solutie ... care sa fie buna pentru ele ... dar stiu ca imi va fi tare greu fara ele ...

Despre lucruri mărunte (sau nu)

Bobiţele în fiecare dimineaţă ne urează o zi frumoasă iar în fiecare seară ne spun noapte bună. Mira şi Mia:

O margareta înflorită în toamnă pe balcon, poate ultima din anul acesta. Margareta:

... doar câteva din lucrurile mărunte :) ... dar atât de preţioase ... :)

La Multi Ani

O bunică care îşi iubeşte nepoţii de când erau mici, o bunică de la care nepoţii au avut atâtea de învăţat, o bunică care încă mai are grijă de nepoţii ei, chiar dacă acum aceştia sunt mari.

Manana... cea care a fost mereu alături de mine, cea care m-a iubit şi mă iubeşte necondiţionat, cea care m-a încurajat de fiecare dată când am avut nevoie, cea care înca îmi trimite mâncărică cu fiecare ocazie.

Bunica mea dragă care a avut şi are un rol foarte important în viaţa mea, căreia îi datorez o bună parte din ceea ce sunt: felul meu de a fi, felul meu de a simţi, felul meu de a mă implica în ceea ce fac ...

Sper, din tot sufletul, că ştie cât de importantă este pentru mine şi că simte cât de mult o iubesc.

Upsy daisy

Hello yellow

la Sfântu

Eu la Sfântu:

Aceasta este o poză care mă descrie foarte bine în cele 12 zile frumoase petrecute vara aceasta la Sfântu. O poză neprelucrată cu mine "zburând" deasupra mării :).

Chiar nu găsesc cuvinte cu care să pot descrie cum m-am simţit, cum ne-am simţit acolo ... pot doar sa zic că a fost minunat.

De primavara

cu drag.

Dansând, uitând, visând

Oare când am uitat ce plăcut e să dansezi cu o bluză muuuult mai mare?

Oare când am uitat ce bine e să fluturi nişte mâneci uriaşe?

Oare când am uitat că nu avem nevoie de motiv ca să dansăm?

Oare când am uitat ce frumos e să te laşi purtat de aer?

Oare când am uitat să ne bucurăm de lucruri mărunte?

Oare când am uitat sa fim, să ne comportam şi să ne îmbrăcăm, pur şi simplu, aşa cum simţim?

Dar oare chiar am uitat?

Alegerea babelor

La început de martie, fiecare dintre noi ar trebui să îşi aleagă o babă. Nu am reuşit să fac acest lucru în nici un an. Este o decizie mult prea dificilă ;)). Din noua zile sa imi aleg o zi şi aşa cum este acea zi aşa va fi tot anul meu ... pur şi simplu până acum nu am fost în stare sa imi aleg o babă.
Dar anul acesta ... m-au ales babele pe mine. Au venit cu mâncărică la nepoata lor din Cluj. Sunt atât de norocoasă ca am asemnea bunici :). Babuţele mele dragi, Manana şi Buna Jeni:

Să trăiţi mulţi ani fericiţi, să fiţi sănătoase şi să mai veniţi în vizită, vă aştept cu drag!

142 km pe schiuri

Aproape că ajungeam la Oradea numai pe schiuri în 6 zile, deşi anul acesta vârsta şi-a spus cuvantul :p (adică am schiat mai puţin decât anul trecut).

Am schiat, totuşi, destul de mult :), încă mai schiez (azi noapte am schiat).

Aici sunt cei 142 km

Iar mai jos este o mică, mică parte din ceea ce am vazut şi ceea ce am simţit:

E atât de bine acolo, e atâta linştite ... este alfel, eu sunt altfel acolo ... Totul era mai simplu, toata existenţa mea avea un singur scop: să schiez prin aerul curat şi peisajul minunat, să stau la soare de câte ori aveam ocazia, să zbor ...